Încălzirea camerei prin inducție și încălzirea camerei cu rezistență sunt două metode diferite de încălzire a unui spațiu și funcționează pe principii distincte:
1.Încălzirea camerei prin inducție: Această metodă utilizează câmpuri electromagnetice pentru a produce căldură. Încălzitoarele cu inducție generează un câmp magnetic care determină curgerea curenților electrici, numiți curenți turbionari, în materialele conductoare din cameră (cum ar fi obiectele metalice). Acești curenți generează căldură prin rezistența pe care o întâlnesc în material. Căldura este apoi emisă în cameră, încălzind-o. Această formă de încălzire este eficientă și poate fi foarte rapidă, deoarece căldura este generată direct din electricitate fără mecanisme intermediare.
2.Încălzirea camerei cu rezistență: Această formă tradițională de încălzire electrică folosește elemente rezistive (cum ar fi fire sau bobine fabricate din materiale precum nicromul) care se încălzesc atunci când curentul electric trece prin ele. Această căldură este apoi transferată în aerul din cameră fie prin convecție, fie prin radiație. Încălzitoarele cu rezistență sunt simple și fiabile, dar pot fi mai puțin eficiente din punct de vedere energetic în comparație cu alte metode de încălzire, deoarece o parte de energie se pierde în procesul de transformare a energiei electrice în căldură.
În general, diferența cheie constă în modul în care este generată căldura: încălzirea prin inducție folosește câmpuri magnetice pentru a crea căldură în interiorul obiectelor, în timp ce încălzirea prin rezistență încălzește direct un element pentru a încălzi aerul din jur.
